Ultima găselniţă a fiscului în materie de luat pielea de pe transportatori ar fiimpozitarea diurnelor pentru şoferii profesionişti, care ar putea fi interpretată drept venit de natură salarială, câtă vreme este mai mare decât salariul în sine şi are la bază tot felul de calcule de eficienţă, în funcţie de distanţa parcursă sau de timpul de conducere.

 

Considerarea diurnei drept venit salarial este motivată de faptul că HG 518/1995 enumeră categoriile de personal angajat cărora li se poate acorda diurnă, iar şoferii nu sunt incluşi în niciuna dintre acestea; în consecinţă, se poate considera că, dacă un lucru nu este inclus explicit într-o lege, atunci nu este permis, deşi corect ar fi ca, dacă nu este exclus explicit, să fie permis.

Atenţie la contractul de muncă!

Foarte important pentru eliminarea interpretărilor fiscale este contractul de muncă al şoferilor, unde nu trebuie să apară nicio menţiune legată de retribuirea şoferului în funcţie de kilometrii parcurşi. Şi retribuirea pe oră de conducere sau pe timp de lucru (inclusiv tratarea timpilor de aşteptare la încărcare/descărcare) este bine să fie evitată, pentru a nu isca interpretări legate de tratarea diurnei ca venit salarial, aşa cum apare în Legea nr. 571/2003.

Existenţa unor asemenea prevederi în contracte este specifică contractelor de muncă, reglementate de Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, iar veniturile obţinute de angajaţi, în baza acestor contracte, ar putea fi încadrate în venituri de natură salarială, care sunt impozitate, în conformitate cu ...