Deseori transportatorii se văd în situația în care câștigă mai puțin la o cursă decât casele de expediții, care preiau comanda de la client. Și dacă la aceasta se adaugă întârzierea la plată sau pur și simplu dispariția respectivelor case de expediții, totul se traduce în pierderi însemnate pentru transportatori. Nu e de mirare că aceștia cer imperios înăsprirea licențierii caselor de expediții, iar ministerul transporturilor este gata să introducă vestita garanție de 50.000 de euro, pentru a fi sigur că expeditorii vor achita facturile transportatorilor. „Arhitecți“ ai transporturilor, casele de expediție spun că Statul nu ar trebui să protejeze pe nimeni într-o piață liberă și că ar fi mai bine dacă reprezentanții ministerului s-ar ocupa de o reglementare care să stabilească și condițiile în care ei își desfășoară activitatea. De ce nu ar stabili, atunci, și o limită de răspundere a expeditorilor în fața clienților? USER a elaborat încă din 1995 un „cod“ al activității de expediții, cu condiții asemănătoare celor ale statelor din Vest, la care trebuie să se facă referire în contract, pentru a avea putere juridică, dar care, din păcate, nu sunt foarte cunoscute la noi.
 Părerile în privința apariției unei reglementări în domeniu sunt împărțite. Astfel, dacă unii spun că aceasta este foarte utilă caselor de expediții, alții sunt de părere că reglementările actuale în domeniul transporturilor sunt suficiente. Mircea Trifan, jurist în cadrul DB Schenker Romtrans, consideră că stabilirea unui set de regulile unitare pentru expeditori ar ușura activitatea acestora, care include atât organizarea transportului de marfă, cât și activitățile conexe acestuia. În același timp, ar mări gradul de profesionalism al expeditorilor, care lucrează în calitate de mandatari, comisionari și prestatori de servicii. Reprezentanții Gebruder Weiss România spun că o astfel de reglementare le-ar da posibilitatea de a beneficia de un tratament corect la negocierea contractelor de transport/ logistică, iar în cazul apariției unor evenimente nedorite ar putea simplifica procedurile de despăgubire, prin obligarea părților implicate să încheie polițe de asigurare obligatorii, prin stabilirea unei limitări de timp pentru notificarea daunei, prin clarificarea etapelor de întocmire a dosarelor de daună, a documentelor justificative, și limitarea perioadei de soluționare a acestora.
...
PENTRU A CITI INTREGUL ARTICOL, TREBUIE SA VA AUTENTIFICATI CU USER SI PAROLA. |
