Revista  | 
01.02.2011 / 
Valentina Lupu
Galerie foto/video
2

Toata lumea stie ca strainii vin sa lucreze in Romania datorita oportunitatilor profesionale extraordinare, dar si pachetelor financiare considerabile pe care companiile multinationale le ofera „vesticilor” cu experienta necesara conducerii afacerii lor pe o piata relativ noua. Insa stand de vorba cu strainii care lucreaza in domeniul logistic la noi in tara am descoperit ca este vorba de mai mult de atat. Ambitiile personale si provocarea de a cladi o echipa si o afacere de la zero intr-un loc lipsit de expertiza necesara par sa fie factori mai puternici decat cei financiari. Dar cam atat. Oricat de greu ne-ar fi sa credem, nu toti raman siderati de frumusetea plaiurilor mioritice si de usurinta cu care se pot evita unele probleme intr-un mod specific acestei zone (Europa de Sud-Est), ci sunt si straini care, desi casatoriti cu romance, nu planuiesc sa ramana la noi pentru tot restul vietii, desi recunosc ca Romania reprezinta un extraordinar potential de exploatat si un loc bun pentru o afacere de logistica, fara sa ofere insa si calitatea vietii din Occident.


Unul dintre expatii care a refuzat oferte financiare mai generoase este David Goldsborough, CEO Tibbett Logistics, care s-a mutat in Romania in noiembrie 2005, si spune ca timpul a trecut foarte repede de atunci. Inainte de acest moment insa, englezul a fost foarte aproape de a veni in tara noastra cu mai multi ani inainte, in 1999, pe vremea cand lucra pentru Tibbett&Britten in Austria, insa „o alta oportunitate s-a ivit, si m-am mutat in Germania, ca sa gestionez logistica pentru Wall-Mart, unde am ramas pana in momentul in care am ajuns intr-adevar in Romania la sfarsitul lui 2005”, a spus Goldsborough. Acesta facuse totusi mai multe vizite in tara noastra in scop profesional si personal pana la acel moment. Pentru el, logistica din Marea Britanie nu mai prezenta nicio provocare, fiind la un nivel foarte dezvoltat inca din anii ’80. „Din acest motiv, nu-mi doresc deloc sa ma intorc in Anglia ca sa lucrez in acest domeniu, pentru ca nu se mai intampla nimic nou si nu poti construi nimic nou pe o piata matura. Schimbarile constau doar in mutarea unor clienti de la un furnizor logistic la altul, in functie de cine ofera cel mai mic cost”, a declarat englezul, adaugand ca tocmai aceasta rutina l-a determinat sa plece prima oara in Austria, unde piata era mai putin dezvoltata, si apoi in Germania. „Am inceput de la zero logistica pentru marii retaileri de acolo si acelasi lucru s-a intamplat si in Romania. Cand am venit pentru prima data aici, Delamode nu avea nici un fel de activitati logistice, desfasurand activitati doar in segmentul de freight forwarding”, a mai spus CEO-ul Tibbett Logistics, care si-a atins cea mai mare parte dintre obiectivele pe care si le-a stabilit.
Tot din dorinta de a construi o echipa si chiar o piata pentru sistemele de rutare si management al flotelor a venit in Romania si Herman Wierenga, directorul general ORTEC Central and Eastern Europe. In aprilie 2008, impreuna cu un coleg, Herman a reusit sa convinga managementul ORTEC sa deschida un birou pentru viitorii clienti din Europa Centrala si de Est. Desi conducerea companiei a avut anumite indoieli cu privire la existenta unei piete intr-o regiune aproape necunoscuta lor pentru solutiile avansate pe care le ofereau, olandezul a obtinut totusi sprijinul pentru a implementa aceasta idee. „De atunci, ne-am indeplinit toate promisiunile facute si, in prezent, avem 25 de angajati si multi clienti in aceasta zona“, a declarat Wierenga, explicand ca a ales Romania ca locatie pentru ca la vremea respectiva fusese deja de cateva ori in tara si a remarcat potentialul extraordinar in materie de logistica, forta de munca si, de asemenea, avea deja cativa potentiali clienti cu care cladise o relatie foarte buna. In plus, olandezul avea si o sursa de informatii „din interior”, fiind casatorit cu o romanca.
Herman Wierenga a venit in tara noastra pentru prima oara in 1996, pe vremea cand era in al doilea an la facultate si calatorea prin Europa de Est impreuna cu un prieten. Acesta povesteste ca a intrat in Romania pe la Tulcea, venind cu un feribot de la Izmail, din Ucraina. Intre acest moment si 2008, anul cand s-a mutat aici, olandezul a vizitat tara de mai multe ori si a vazut petrecandu-se „schimbari considerabile”, iar in timpul studentiei chiar a locuit in Bucuresti pentru cinci luni, pentru un stagiu de practica la Philips Romania. „La acea vreme sa fii strain aici era inca un lucru exceptional, iar oamenii pareau intotdeauna interesati sa vorbeasca cu mine, sau, in cazuri mai putin fericite, sa obtina ceva de la mine”, a declarat Wierenga.
David Goldsborough este de parere ca expatii beneficiaza de un „card-blanche” in ceea ce priveste deciziile pe care le iau. Astfel, foarte des se intampla ca angajatii romani, sau chiar clientii, sa respecte viziunile sau cuvintele unui manager strain mai mult decat pe ale unuia roman. „Nu stiu de ce se intampla acest lucru, poate pentru ca ii percep pe straini ca avand mai multa experienta. Mi se pare destul de frustrant pentru ca, de asemenea, unii dintre managerii mei care trateaza cu clienti sau alte persoane iau decizii pe care angajatii sau clientii nu le respecta in aceeasi masura ca atunci cand le-as fi spus eu, a spus seful Tibbett Logistics. Totodata, englezul spune ca acelasi statut de expat atrage uneori si aspecte negative. „In anumite situatii exista si pericolul ca unii oameni sa creada ca, daca esti strain, trebuie sa fii bogat, dar naiv si-ti permiti sa fii «fraierit». Si asta in conditiile in care eu chiar sunt foarte atent la detalii legate de preturi”, spune Goldsborough. „Cand mergem la cumparaturi, sotia mea nu se uita la preturi atunci cand alege produsele. In schimb, eu sunt foarte atent la acest aspect, pentru ca nu-mi place sa risipesc banii, nici acasa, nici in afaceri”, a mai spus englezul, obisnuit sa-si faca cumparaturile la Liedl, Plus sau alt retailer cu produse cu discount inca din perioada cand a locuit in Germania si Austria.
„Aceasta a fost una din marile diferente pe care le-am remarcat cand am venit aici. Acum cativa ani, oamenii dadeau o multime de bani, pentru a cumpara brandul, nefiind interesati de produse non-brand, dar cu preturi mult mai mici. Si cred ca aceasta este tot o consecinta a istoriei, pentru ca inainte nu erau prea multe optiuni, astfel ca atunci cand au avut de ales, foarte des au cumparat o marca in care aveau mai multa incredere, in loc sa cumpere un alt produs la fel de bun, dar mai ieftin”, a explicat Goldsborough. Imaginea romanului nu foarte calculat cu propriii bani s-a schimbat, insa, in parte si ca o consecinta a crizei.
De asemenea, in ultimii 3-4 ani nivelul cresterilor salariale s-a redus semnificativ, iar angajatii au trebuit sa isi revizuiasca asteptarile in aceasta privinta, care „erau de doua cifre, de 20-25%, indiferent ca era vorba de cineva care lucra in depozit sau de manageri. Cand criza a lovit, nu numai ca salariile nu s-au mai marit, dar chiar s-au operat scaderi, astfel ca oamenii au fost fortati sa priveasca lucrurile ceva mai serios din punct de  vedere financiar”, a mai spus Goldsborough.
Ca si alti expati cu care am discutat despre acest aspect, englezul crede ca anii de comunism, in care romanii nu au avut acces la prea multe lucruri materiale si-au facut simtite consecintele in ultimii ani, in special cand puterea de cumparare din Romania a crescut. „Mai sunt si oameni carora le place sa arate ca isi permit sa cumpere haine de designer sau sa aiba o masina scumpa, atitudine pe care am intalnit-o si in alte tari din Europa de Est. In acelasi timp, majoritatea vesticilor sunt exact la polul opus. Pe strazile din Germania, de exemplu, nu vei vedea atat de multe masini luxoase ca aici. Nu inseamna ca acestia nu au suficienti bani, ci doar ca oamenii nu simt nevoia sa arate ca ii au”. Seful Tibbett Logistics a adaugat ca, in ceea ce-l priveste, daca ar avea o anumita suma de bani, ar prefera mai degraba sa o foloseasca pentru a merge in vacanta de doua-trei ori pe an. „E adevarat ca nu ma poate vedea nimeni cand plec in vacanta, dar eu m-as bucura mai mult de acest lucru decat daca as conduce o masina mare si scumpa.”

Incet dar sigur, atmosfera din Romania se occidentalizeaza
Herman Wierenga spune ca din 1996, aproape totul s-a schimbat, dand ca exemplu nenumaratele baruri, restaurante si magazine care au aparut, oferind astfel mai multe optiuni din care se poate alege. Chiar daca cele mai multe schimbari au fost pozitive, olandezul se arata nostalgic in privinta altor aspecte. „Nu prea am mai vazut acea viata a studentiei romanesti de care m-am bucurat acum mai mult de 10 ani. Inainte, desi nimeni nu avea bani, se gaseau totusi cativa lei pentru o bere si o gramada de timp de petrecut cu prietenii”, a mai spus directorul general ORTEC Central and Eastern Europe. El crede ca studentii romani isi incep acum mult mai devreme cariera profesionala, dovedind astfel cat de ambitiosi sunt, pierzand in acest fel oportunitatea de a se bucura de acel stil de viata caracteristic anilor de facultate.
Printre alte schimbari majore observate de olandez in ultimii trei ani se numara si constructia pasajului de la Baneasa, prin care soferii sunt scutiti de stres si de pierderea unei ore in drum spre aeroport. „De asemenea, si centrul vechi al Capitalei s-a dezvoltat, ceea ce a transformat zona dintr-una parasita in principala destinatie a bucurestenilor care ies in oras”, a mai spus Herman Wierenga.
Pe de alta parte, desi viata sociala din Capitala se imbunatateste continuu, David Goldsborough crede ca pentru cei care locuiesc aici inca nu sunt la fel de multe optiuni in materie de cinema, sporturi s.a. „In general, ceea ce poti face in Bucuresti este sa iesi in oras si sa bei cu prietenii, dar orasul este destul de limitat in comparatie cu alte locuri, dar asta nu ma face nefericit”, a spus englezul, care, de cand s-a mutat in Romania, cel mai mult resimte lipsa posibilitatii de a face sport si asta pentru ca, desi sunt foarte multe cluburi de fitness private, nu exista cultura salilor de sport, terenurilor de fotbal si parcurilor publice la un nivel la fel de dezvoltat ca in vestul Europei. „Pentru copii in particular, cred ca sporturile sunt foarte importante, in special cele de echipa. Iar in Europa Occidentala exista peste tot locuri unde se pot practica si la un pret relativ ieftin”, a mai spus expatul care, de la sfarsitul lui 2009 a devenit tatal unui baietel pe nume Leo. Acesta declara fericit ca, in comparatie cu nasterea fiului sau, orice altceva a realizat pe plan profesional in Romania sau altundeva, inseamna foarte putin.

Infrastructura nepotrivita descurajeaza calatoriile prin tara
Desi expatii sunt de parere ca in Romania sunt foarte multe locuri care merita vazute, plimbarile prin tara sunt cam dificile, avand in vedere stadiul actual al infrastructurii rutiere. Goldsborough este de parere ca din aceasta cauza nu prea isi permite sa fie spontan, ci toate calatoriile trebuie planificate in avans, desi ii place foarte mult sa calatoreasca in Romania, pe care o considera foarte frumoasa. Locurile care ii plac in special sunt Sighisoara si Vatra Dornei, de unde provine sotia lui, si oriunde la munte, si isi doreste sa ajunga anul acesta si in Delta Dunarii. „Insa daca locuiesti in Viena, de exemplu, poti fi oricand vrei in orice parte a Ungariei, Cehiei, sau in munti, in Austria intr-o ora sau doua si poti vizita locuri diferite in fiecare weekend in mod spontan, ceea ce nu se poate face in Romania, unde calatoriile sunt de trei, patru, chiar cinci ore.“
In cele sapte ore in care poti ajunge de la Bucuresti la Vatra Dornei, seful Tibbett Logistics spune ca ar putea la fel de bine sa ajunga in Viena, Berlin, Barcelona, Londra si sa-si petreaca sfarsitul de saptamana acolo.
Cu toate acestea, niciunul dintre cei doi nu pare sa regrete decizia de a veni sa lucreze in Romania, in cazul olandezului fiind chiar o miscare anticipata de familie. „Familia mea si prietenii erau obisnuiti cu calatoriile mele foarte dese in aceasta regiune si nu au fost prea surprinsi ca am decis sa locuiesc in aceasta tara”, spune Wierenga. Acesta admite ca imaginea Romaniei in Olanda este „destul de neactualizata”, in special in cazul generatiilor mai in varsta, insa crede ca a contribuit personal la schimbarea acestei perceptii. De asemenea, si romanii par sa aiba idei gresite cu privire la tara sa natala. „Eu si sotia mea am determinat multi prieteni si membrii ai familiei din Olanda sa viziteze Romania si invers”, a spus Wierenga, care este, de asemenea, tatal unui baiat, Tomas, nascut in octombrie anul trecut.
Si Goldsborough spune ca multe dintre cunostintele sale din Anglia nu au o perspectiva prea amanuntita asupra Romaniei, motiv pentru care alegerea sa de a veni aici a parut ciudata, mai ales ca englezul a avut si oportunitatea de a lucra in alte tari, pe care a refuzat-o. „Insa acum, dupa cativa ani, cand vad cat de mult imi place sa lucrez aici si cat de ocupat sunt, inteleg si ei motivele pentru care am luat aceasta decizie”. Lui David i-a fost foarte greu sa o convinga si pe sotia sa, Mihaela, pe care a cunoscut-o in strainatate, sa se intoarca in Romania.

Cu copilul, fiecare vorbeste in limba lui
Ambii expati sunt noi tatici si declara ca viata lor s-a imbunatatit de cand au venit in Romania. In privinta copiilor, atat olandezul, cat si englezul marturisesc ca fiecare vorbeste cam pe limba lui cu acestia. „Cu Tomas, eu vorbesc de obicei in olandeza, iar sotia mea, in principal, in romana”, spune Wierenga, in timp ce Goldsborough este decis sa-si invete baiatul atat engleza si romana, cat si germana. „Va invata mai intai romana, iar apoi vom lucra la engleza si germana. I se vorbeste atat in limba romana, cat si in engleza, nu ne gandim prea mult la asta”, spune expatul, care mai declara ca oricum copiii se adapteaza foarte usor si pot asimila limbile „ca buretii”, insa recunoaste ca s-a documentat inainte pe tema respectiva si a aflat ca daca parintii comunica bilingv, desi copilului ii va lua mai mult timp sa devina fluent in vorbire, acesta va invata ambele limbi mult mai repede decat in mod treptat, cate una pe rand. Englezul mai spune ca a ajuns sa inteleaga limba romana, desi nu prea o vorbeste, iar de multe ori chiar le cere angajatilor sa vorbeasca romaneste, rugandu-i sa explice daca ceva suna necunoscut. In Romania, Goldsborough locuieste impreuna cu sotia si fiul in cartierul Militari, aproape de iesirea pe autostrada (nu o zona in care traiesc expatii), unde a cumparat o casa in 2006. Seara, prioritatea sa este sa petreaca timp cu familia. Ca majoritatea englezilor, Goldsborough urmareste, bineinteles, meciurile de fotbal, dar este interesat si de hochei. In rest, in timpul liber ii mai place sa gateasca, activitate pe care o gaseste ca fiind foarte relaxanta si sa cante. „Sunt sigur ca unii dintre colegii mei ar spune ca am vocea unui inger cand vine vorba de karaoke, desi incerc sa ma limitez la a performa pe acest plan, pentru a da si altora sansa de a se afirma”, glumeste seful Tibbett Logistics.
Si Wierenga isi petrece cel mai des serile in familie, facandu-i baie fiului sau, citind sau iesind in oras. De asemenea, olandezului ii place sa calatoreasca in Romania si in strainatate, atat timp cat poate vedea locuri noi, mai putin atinse de turisti, iar sfarsiturile de saptamana si le petrece in general in Bucuresti, fiind un fan al orasului, atunci cand nu este aglomerat cu masini. „Imi place sa ma plimb prin oras, in special in cartierele vechi, de exemplu in preajma Bd. Dacia. De asemenea, de multe ori merg in vizita la prietenii mei, sau vin ei la mine. Imi mai place si sa merg in calatorii la munte.”

Acum cinci ani, logistica romaneasca era „subdezvoltata”
Din punct de vedere logistic si al retailului, David Goldsborough spune ca in 2005, cand s-a mutat in Romania, piata era subdezvoltata, insa a ales sa vina aici pentru ca a vazut aceasta piata avansand considerabil si a remarcat potentialul existent aici. Totusi, acesta crede ca este loc de multe imbunatatiri in ceea ce priveste logistica din Romania, iar criza a determinat companiile sa isi revizuiasca structura organizationala si sa stabileasca exact care sunt acele activitati pe care le pot face chiar mai bine pentru a economisi bani. „In urma cu trei ani, multe din companiile care veneau in Romania, fie ele retaileri sau producatori, se concentrau mai degraba pe dezvoltare si crestere, fara sa se preocupe de modul de gestionare corecta a costurilor. Iar criza i-a facut sa se concentreze si pe acest lucru, fiind acum mai buni in aceasta privinta”, a spus Goldsborough, adaugand ca logistica nu inseamna doar sa conduci un depozit si sa livrezi catre magazine, fiind foarte multe oportunitati in zona intermodala si ariile adiacente, care se afla inca in dezvoltare.
Si olandezul crede ca mediul de afaceri s-a schimbat foarte mult in urma crizei. „Cand m-am mutat in Romania, tara era inca in totalitate inconstienta de criza, insa de atunci, lucrurile s-au schimbat. Daca in 2008 companiile nu stiau unde sa-si mai cheltuiasca banii, acum acestea ezita sa dea bani chiar daca este vorba de lucruri necesare. Ma astept insa ca piata sa se stabilizeze un pic pe parcursul acestui an”, a mai spus Wierenga.

Un mediu profesional mixt...
Primele impresii ale expatilor despre mediul profesional din Romania au fost „amestecate”, cum spune seful ORTEC in Europa Centrala si de Est, adaugand ca, in mare parte, acestea nu s-au schimbat. Olandezul este de parere ca, pe de o parte, pe piata sunt companii foarte serioase, ambitioase, cu oameni destepti, si care folosesc tehnologii foarte avansate, dar si companii conduse precum afacerile de familie, atat de mult amestecate cu prietenia, incat uneori, procesul de luare a unor decizii rationale este pur si simplu blocat. „Una peste alta, insa, imi place mediul de afaceri de aici, pentru ca este mult mai dinamic decat cel cu care eram obisnuit. Lucrurile chiar se intampla aici. Spre deosebire de olandezi, care par sa aiba discutii si intalniri nesfarsite, in Romania companiile inca stiu ce inseamna sa fii flexibil si adaptabil”. Wierenga a adaugat ca un dezavantaj al acestei flexibilitati este ca uneori se mai uita ca trebuie creata si o solutie structurala pentru o problema aparuta.
Totusi, acesta nu se declara prea impresionat de stilul de management practicat de mare parte din companiile romanesti. „Am vazut multi directori care sunt prea ocupati cu a produce impresia ca sunt foarte buni in ceea ce fac pentru a avea timp sa faca intr-adevar ceva. Statutul este foarte important. De asemenea, managementul este concentrat aici mai mult pe verificare, monitorizare si control, in loc sa fie orientat catre acordarea de responsabilitati angajatilor”, a declarat Wierenga, explicand totodata ca este o mare diferenta intre angajatii care indeplinesc o sarcina pentru ca asa le-a cerut seful si cei care o fac pentru ca isi doresc sa atinga un obiectiv pentru care sunt responsabili.
David Goldsborough crede, de asemenea, ca acum cinci ani experienta manageriala in domeniul logistic era cam precara, iar unora dintre cei cu putere de decizie inca le lipseste „acel ochi pentru detaliu” si prefera de multe ori sa dea un raspuns rapid si plauzibil unei intrebari sau probleme, mai degraba decat sa astepte un timp pentru a analiza problema amanuntit, a determina cauza si a gasi solutia. Insa tocmai acesta este motivul care l-a determinat pe englez sa paraseasca in 2004 compania la care lucra si care, la acel moment, era prezenta in 34 de tari, avea 35.000 de angajati si tocmai fusese achizitionata de Exel. „La acel moment, trei dintre cele mai mari companii de logistica din lume au fuzionat si pareau ca petreceau luni de zile ocupandu-se de probleme organizationale interne mai degraba decat sa se concentreze pe clienti si piete si sa dezvolte afacerea”, acesta fiind practic motivul care l-a determinat sa ia o decizie radicala in cariera sa, si anume sa se orienteze catre o afacere mai mica, pentru a fi responsabil de intreaga activitate, avand ca obiectiv cresterea respectivei afaceri. „Impreuna cu echipa mea, bineinteles, pot spune ca am atins aceste tinte.“

... dar angajati excelenti
In privinta angajatilor romani, expatii par sa aiba doar cuvinte de lauda. „Angajatii romani sunt grozavi, flexibili, cateodata prea flexibili. Sunt foarte dedicati, ambitiosi, destepti”, spune olandezul, adaugand ca oamenii din Bucuresti par sa isi schimbe joburile o data la 18 luni, ceea ce face ca toti sa se cunoasca intre ei, de la un loc de munca anterior. Desi mediul este foarte dinamic in acest fel, totodata, situatia nu este favorabila dezvoltarii pe termen lung a companiilor. „Sunt fericit sa spun ca noi avem succes din acest punct de vedere, pentru ca ne pastram angajatii”, a mentionat seful ORTEC in Europa Centrala si de Est.
Si englezul spune ca in ultimii ani, echipa de conducere Delamode a crescut profesional foarte mult, aratandu-i ca dedicarea si dorinta de a invata sunt la fel de importante ca educatia superioara, pentru ca „universitatea nu te invata sa ai si atitudinea potrivita, iar acest punct de vedere a fost cu adevarat dovedit in compania mea in ultimii ani”, a spus Goldsborough.

„Cel mai mult la aceasta tara imi plac oamenii, serios!”
Intrebati ce anume le place cel mai mult cand vine vorba de Romania, ambii expati au raspuns fara ezitare: oamenii. Daca olandezul crede ca romanii sunt „foarte de treaba”, britanicul declara ca oamenii sai din Romania alcatuiesc „cea mai buna tanara echipa cu care am avut placerea sa lucrez in intreaga mea cariera”. Acesta este de parere ca nivelul de educatie si abilitatile referitoare la limbile straine pe care romanii le detin sunt mult superioare in comparatie cu restul Europei. Englezul spune ca sunt doua lucruri pe care le-ar schimba la aceasta tara. Astfel, pe langa infrastructura care, in opinia sa, este „socant de proasta si se dezvolta intr-un ritm foarte incet”, Goldsborough mai este nemultumit si de relatia cu autoritatile portuare si vamale, gestionata de persoane numite pe cu totul alte criterii decat cele normale. „Trebuie sa mentionez ca relatia cu acestea continua sa fie foarte dificila”, a mai spus expatul, nemultumit de asemenea de lipsa unei perspective pe termen lung in ceea ce priveste dezvoltarea tarii.
Lui Herman Wierenga ii mai place si clima din Romania, cu „ierni adevarate si veri autentice”. Olandezul, care crede ca muntii din Romania sunt superbi, spune ca nu ar vrea sa schimbe nimic la tara in care traieste in prezent. „Desigur ca sunt si lucruri care ma enerveaza si care nu-mi plac cateodata, dar cine sunt eu sa vreau ca acestea sa se schimbe?”, intreaba retoric Wierenga, caruia cel mai mult ii lipsesc ziarele cand vine vorba de tara natala, dar si faptul ca nu-si poate vizita in mod spontan prietenii din Olanda. Totusi, Wierenga nu este nici pe departe lipsit de prieteni aici, pe care ii cunoaste deja de ani buni si spune ca principala caracteristica a romanilor este faptul ca poti conta intotdeauna pe ei. De asemenea, olandezul crede ca romanii il percep „ca pe un tip blond, de treaba, deschis, dar un pic naiv”.
Si Goldsborough crede ca romanii sunt in general oameni foarte prietenosi si deschisi. Desi englezul se declara „foarte patriot”, spune ca nu-i lipseste cu adevarat tara natala, iar dorul de familie si prietenii de acolo se poate rezolva printr-un zbor acasa sau prin programul Skype, prin care poate comunica cu acestia in mod regulat. „Ce as putea sa spun ca imi lipseste cel mai mult referitor la tara mea natala? Cartofii prajiti cu peste («fish and chips», un fel de mancare foarte popular in Marea Britanie)? Berea rece? Foarte putin, de fapt. Am ocazia sa urmaresc posturi tv englezesti oricand vreau, in special fotbal, si este relativ ieftin in prezent sa zbor in tara mea sa-mi vizitez prietenii si familia, la fel cum este si pentru ei sa vina aici”, a declarat Goldsborough, care nu mai traieste in Marea Britanie de peste 15 ani.

Totusi, mai bine e la Viena
Si cu toate acestea, niciunul dintre cei doi straini nu se vad locuind in Romania si peste 10 ani de acum inainte. Englezul spune ca, in general, calitatea vietii in afara jobului nu este la acelasi nivel ca cea de care beneficia cand locuia la Düsseldorf sau Viena, unde sunt mai multe posibilitati de petrecere a timpului liber. „Acolo poti decide in mod spontan ce vei face seara sau in week-end si intr-o ora poti fi unde iti doresti, pe cand aici nu e chiar atat de usor. Vara toata lumea merge la mare, iar iarna toti se duc la munte si este o calatorie groaznica pana acolo. Deci optiunile de petrecere a timpului liber sunt mai limitate aici decat cele cu care am fost obisnuit pana acum”.
Unul dintre orasele in care englezul ar trai si de care se arata foarte atasat este Viena, in special pentru ca a si locuit acolo. „De asemenea, din punct de vedere profesional ar fi un oras potrivit, dat fiind ca toti clientii nostri sunt
 mari producatori sau retaileri vestici, care au birouri fie in Viena, fie in orasele din Germania sau in imprejurimi”, a spus Goldsborough, mentionand totodata si importanta infrastructurii din orasul austriac si a aeroportului de acolo, „de pe care poti ajunge oriunde in Europa de Est intr-o ora, pe cand din Bucuresti nu este usor sa zbori nici macar catre Kiev sau Sofia”. Nici directorul general Ortec Central and Eastern Europe nu crede ca va mai locui in Romania peste zece ani, dar nu exclude totusi intru totul aceasta posibilitate. „Zece ani inseamna o perioada foarte lunga, poate vom trai intr-o tara cu totul diferita”, spune olandezul care totusi, pentru moment, nu se vede intorcandu-se in tara de origine, insa admite ca ar putea gandi cu totul diferit in cativa ani, cand Tomas va trebui sa mearga la scoala. Aceeasi perspectiva o are in vedere si Goldsborough, care crede ca baiatul sau va avea mai multe oportunitati intr-un oras din Europa de Vest decat in Bucuresti. „Cu siguranta ca nu imi voi petrece tot restul vietii aici. Dupa ce am locuit zece ani in Germania si Austria inainte de a veni aici, si, cu atat mai mult cu cat acum am si un copil, ma vad mai degraba stabilindu-ma acolo pe termen lung”, a declarat englezul, adaugand insa si-ar dori in continuare sa conduca o afacere aici si, cu echipa manageriala potrivita in Romania, crede ca poate face asta intr-un mod eficient. Wierenga crede ca, in ceea ce priveste sistemele publice din Romania, sunt multe imbunatatiri care ar putea fi aduse, dar subliniaza si ca multe lucruri chiar se schimba in bine deja, insa este nevoie si de rabdare. „Din punct de vedere al infrastructurii, multe lucruri merg in directia gresita si proiectele par sa fie intarziate. Dar romanii par sa creada ca tara lor este singura unde se intampla aceste lucruri cand, de fapt, aceasta perceptie este falsa”.
Herman Wierenga a adaugat ca politica in Romania se afla foarte departe de omul de rand si ca, de multe ori, se intampla sa afle de noi dezvoltari in tara noastra mai intai din ziarele olandeze, desi vorbeste romaneste, citeste si ziarele de la noi si urmareste stirile pe canalele romanesti de televiziune, insa acestea sunt in general dominate de scandaluri, problemele de fond fiind astfel ignorate. Desi in vest Romania este criticata cel mai aspru pe tema coruptiei, Wierenga crede ca cea mai mare problema a tarii este, de fapt, ineficienta sectorului public si birocratia legata de acesta. „Din punct de vedere al mediului de afaceri, cred ca este o idee foarte proasta sa scazi 25% din cheltuieli reducand salariul tuturor, desi aceasta solutie poate fi de ajutor pe termen scurt. Eu as moderniza sectorul public prin cresterea salariilor oamenilor care aduc rezultate pozitive si as diminua cu 50% numarul angajatilor, renuntand la cei care sunt neproductivi si desfiintand institutii care nu sunt necesare.

Comentarii (0)




Au mai ramas 1000 caractere

Comentariile vor fi publicate doar după moderarea acestora de către redactori. Nu vor fi publicate comentariile care conţin injurii, un limbaj licenţios, instigare la încălcarea legii, la violenţă sau la ură, precum şi acuzaţii fără acoperire. De asemenea, pentru o mai bună comunicare, vă rugăm să oferiţi o adresă de mail validă. Vă mulţumim!
Cancel or