Revista  | 
01.02.2011 / 

(Continuare din numarul din decembrie 2010)
Perceperea logisticii ca avand caracteristici transversale face trecerea de la decizii inter-departamentale si intra-corporative la decizii inter-corporative. Pentru a deveni sau a ramane competitiv nu mai este suficient sa iti structurezi doar procesele. Pornind de la dorintele clientilor (oferta bogata, preturi scazute, calitate ridicata si disponibilitate a produselor), cei ce activeaza pe piata de logistica trebuie sa aiba in vedere intregul lant format de pre-furnizori, furnizori etc., pana la clienti. Pentru a numi acest concept de integrare inter-corporativa care sa creasca eficienta intregului lant cu valoare adaugata, a fost inventat termenul de „management al supply-chain-ului“

Modul de percepere al SCM variaza foarte mult. Chiar daca este vazut ca fiind cel mai cuprinzator concept in comparatie cu logistica pentru ca nu vizeaza doar fluxul de materiale si produse, ci procesele cu valoare adaugata, termenul „logistica“ nu este sinonim cu SCM, iar acesta din urma nu poate fi tradus ca fiind managementul lantului logistic. Totusi, e clar ca logistica pune in miscare conceptul SCM in asa fel incat conceptul de logistica inter-corporativa poate fi considerat ca fiind un pas preliminar sau o componenta a SCM.
 
Conceptul just-in-time
Prima realizare a abordarii inter-corporative pentru logistica a fost integrarea conceptului just-in-time pentru furnizorii din industria automotive. Inca din 1950, conceptul a fost dezvoltat de Toyota in Japonia, ca fiind un element obligatoriu in cadrul Lean Production. De atunci, acest principiu a fost integrat si in alte industrii.
JIT poate fi inteles ca o modalitate de a controla nivelul de inventar, tinta fiind reducerea stocurilor prin eliminarea stocurilor tampon. Conform acestui principiu, produsele sunt livrate in momentul in care urmeaza a fi folosite sau cat mai aproape de acest moment. Conceptul este total opus filosofiei traditionale „just-in-case“, care prevede existenta unor mari stocuri-tampon, in caz ca e nevoie de ceva. Centrul acestui concept este ideea ca orice nivel de inventar mai mare decat minimul necesar pentru un anumit proces inseamna risipa. Implementarea acestui concept aduce cu sine provocari imense in ceea ce priveste calitatea si disponibilitatea serviciilor si produselor.
Conceptul JIT poate fi aplicat atat pentru productie, cat si pentru reaprovizionare.
Din punctul de vedere al companiei, productie JIT inseamna ca productia trebuie sa aiba loc exact in momentul in care clientul cere acel produs. Din punct de vedere inter-corporativ, productie JIT inseamna ca productia se face doar dupa ce au fost comandate, livrarea lor fiind totusi imediata. Dar acest gen de productie este posibil doar daca sunt indeplinite anumite conditii: timpi scurti de pregatire, organizare stricta a sarcinilor fiecaruia, personal deschis unui program flexibil de munca. Acest sistem permite producerea unei varietati largi de produse livrate rapid, fara a pastra stocuri tampon.
Reaprovizionarea JIT presupune achizitionarea de produse in mod sincron cu productia. In afara de reaprovizionarea individuala (achizitie numai dupa sosirea comenzii) si reaprovizionarea stocului, reaprovizionarea JIT este al treilea principiu al aprovizionarii. Se evita astfel blocarea capitalului sau riscul sosirii cu intarziere a proviziilor.
In functie de tipul aprovizionarii, rezulta trei categorii:
JIS - Just in sequence - aprovizionarea cu anumite componente sau sub-sisteme special pentru o anumita secventa, cum ar fi asamblarea;
JIT in bloc - aprovizionarea sub forma de cutii sau containere care contin un singur tip de produse;
JIT cu mix de produse - aprovizionarea cu produse pre-sortate, de exemplu toate partile unui component sau unui produs.
Urmatoarele concepte de baza corespund reaprovizionarii JIT, iar aprovizionarea poate fi facuta in diferite moduri.
 
Comanda de livrare
Pe baza unor acorduri cadru (previzionarea cererii de obicei pe un an) sau a unor comenzi cadru (care determina cantitatile necesare pentru trei luni, de exemplu, cu updatare lunara), se plaseaza comenzi concrete care cuprind date clare privind cantitatea, data si locul livrarii. In functie de clauzele contractuale, cerintele din comanda vor admite anumite limite cu privire la cantitatea si data livrarii, care sa le permita sa adapteze comanda la celelalte comenzi ale clientului.
O obiectie des intalnita la adresa acestui sistem este ca stocul nu prea este transferat furnizorului, dar nu este adevarat, din moment ce o etapa de depozitare este eliminata. Astfel, furnizorul poate sa mentina un nivel scazut de stoc datorita informatiilor concrete pe care le primeste de la client.
 
Depozit extern pentru achizitii
Aplicarea acestui concept presupune colaborarea cu un furnizor de servicii logistice care sa administreze un stoc aproape de locatia de productie sau chiar pe aceeasi platforma. Comenzile sunt onorate direct din acel stoc. Produsele sunt picuite conform comenzii si, daca e necesar, se face si o pre-asamblare, iar livrarea se face JIT sau chiar JIS. O cale de optimizare cross-corporativa a fluxului de materiale este combinarea cu serviciile unui expeditor local care sa colecteze produsele de la diferiti furnizori.
Integrarea locala a furnizorilor
Din punct de vedere economic, aprovizionarea in acelasi timp cu productia nu este posibila, cel putin nu JIS, daca furnizorul se afla la o distanta mare fata de cumparator. In acest caz, furnizorul are optiunea de a se muta mai aproape de locatia de productie sau chiar de a-si instala linii proprii de productie pe aceeasi platforma cu cumparatorul.
In industria automotive, o tactica recenta este integrarea furnizorilor de module astfel incat zona de productie a furnizorului sa se afle in imediata vecinatate a cumparatorului.
Conceptul JIT are o serie de avantaje.
Totusi, acestea nu sunt o realitate pentru orice tip de operatiune si, bineinteles, aplicarea nu este una fara de probleme. Trebuie indeplinite mai multe conditii pentru fiecare caz individual:
• piesele si componentele trebuie sa fie cerute pe termen lung si in volume mari;
• uneori sunt necesare piese si componente foarte valoroase (generand blocarea de capital in stocuri);
• sunt necesare componente de dimensiuni mari, care genereaza costuri prin faptul ca ocupa suprafete mari de depozitare;
• cerere continua a produselor;
• standarde inalte de calitate;
• flexibilitate si transparenta ridicata a proceselor de productie si o permanenta disponibilitate a produselor pentru furnizori.
Depozitele JIT nu au rol de depozitare, ci de rotatie si consolidare. Aprovizionarea cu produse in timp scurt nu necesita prea mult spatiu pentru depozitare, ci pentru manipularea si asamblarea marfii (sortare, colectare conform comenzii etc.). De asemenea, transportul are o importanta mai mare in cazul acestui principiu decat intr-o activitate conventionala.
 
Reaprovizionare continua
Recent, ideea sincronizarii cererii cu reaprovizionarea a fost preluata si in comert. Combinarea noilor tehnologii de distributie, tehnologii moderne de comunicare a informatiilor, cum sunt scannerele, au schimbat regulile pentru companiile furnizoare. Cele mai importante concepte sunt Vendor Managed Inventory (inventar congestionat), Quick response (raspuns rapid) si Efficient Replenishment (reaprovizionare eficienta).
 
Raspuns eficient la cererea consumatorului (ECR)
Acest concept isi are originea in SUA. Numai din denumire rezulta doua reguli: orientarea catre client si orientarea catre serviciile cu valoare adaugata. In Germania, acest concept este un fel de cooperare pe verticala intre producatorii de bunuri de larg consum si vanzatori. Scopul sau este de a minimaliza costurile aduse de lantul de servicii adaugate si de a maximiza satisfactia clientilor, prin cooperari intre producator si vanzator.
Conceptul se bazeaza pe faptul ca o companie nu poate avea succes pe termen lung decat daca pune accent puternic pe avantajele pentru client. Aceste eforturi coordonate au ca scop crearea unui potential ridicat de rationalizare si crestere, traducandu-se intr-un succes mai mare pentru ambele parti decat daca principalul aspect vizat ar fi pretul.
La fel ca multe alte concepte moderne de management, aspectul logistic al ECR este determinat de operatiunile bazate pe cerere.
Conditia de baza este inversarea directiei controlului de la stoc si strategia de anticipare a reaprovizionare (principiul Push) la un control mai strict in directia cererii actuale si asupra reactiei la conditiile de piata (principiul Pull).
Urmatoarele patru module sunt caracteristice cooperarii in cadrul lantului logistic in ceea ce priveste dimensiunile de baza ale marketingului si logisticii:
Programul de reaprovizionare eficienta vizeaza reducerea stocurilor, crescand in acelasi timp disponibilitatea produselor.
Cross-docking
Timpii de tranzit sunt redusi, la fel si imobilizarea de capital in lantul logistic cu ajutorul operatiunilor de cross-docking prin care se elimina si operatiunile redundante de manipulare in depozit.
Productie sincronizata
Planificarea efectiva a productiei cu ajutorul unor sisteme specializate este posibila prin relationarea datelor din comenzi cu datele din vanzari, pentru a obtine procese optimizate din punctul de vedere al costurilor si al ciclurilor de productie. Astfel pot fi evitate estimarile incorecte si productia in graba.
Prin Integrarea furnizorilor, responsabilitatea stocurilor este preluata de catre furnizori, cel putin pentru etapele preliminare.
O conditie fundamentala pentru o configurare eficienta a lantului valoric in cadrul conceptului ECR este existenta tehnologiilor de genul EDI, scannere si coduri de bare.

Colaborare pentru planificare, prognozare si reaprovizionare (CPFR)
Acest concept isi are originile tot in SUA, dar in ultimii ani cateva companii nemtesti au demarat proiecte bazate pe acest concept, in industria bunurilor de larg consum si comert. Conform acestui concept, planificarea, prognoza si managementul stocurilor de-a lungul lantului valoric, de la productie la vanzare, este centrul preocuparilor. CPFR a fost dezvoltat pe baza ECR.
In comparatie cu ECR, se poate spune ca CPFR este un concept dezvoltat de cooperare, din moment ce prin cooperare intre parti beneficiile economice cresc exponential.
 
Managementul SC
O caracteristica a celor mai recente dezvoltari logistice este extinderea atentiei catre intregul lant valoric, pornind de la materiile prime ale furnizorilor, producatori si comercianti si pana la clientul final. Punctul de pornire este ideea ca pretul unui produs de pe piata, care trebuie sa acopere costurile si sa aduca profit pentru toate partile implicate in lantul valoric, nu poate fi redus decat daca totalul costurilor este redus prin restructurarea proceselor, iar toti partenerii se bucura de beneficiile rezultate (situatii win-win).
Pe pietele unde tendinta generala este aceea de a reduce preturile, eforturile comune ale partenerilor pentru reducerea costurilor si cresterea beneficiilor pentru clienti sunt chiar o conditie de existenta pe termen lung pe piata.
Orientarea catre client face ca intregul lant de procese cu valoare adaugata sa nu mai fie decis de catre producator, ci de cererea clientilor (principiul Pull).
Managementul SC are urmatoarele tinte:
• accent pe beneficiile aduse clientului final;
• cresterea satisfactiei clientilor prin aprovizionarea in functie de cerere;
• adaptarea rapida la conditiile schimbatoare ale pietei;
• evitarea situatiilor „out-of-stock“;
• reducerea stocurilor de-a lungul lantului logistic, reducand astfel costurile de depozitare;
• configurarea unui flux continuu de produse, facilitand monitorizarea;
• controlul eficient al productiei si planificarea capacitatii prin monitorizare cross-corporativa;
• reducerea timpilor de indeplinire a operatiunilor.
Pentru a atinge aceste tinte, managementul SC trebuie sa indeplineasca urmatoarele trei conditii:
1) Integrarea tuturor companiilor din lantul valoric intr-un grup de parteneri bazat pe incredere, cu sarcina de a armoniza tintele contradictorii.
2) Optimizarea proceselor din cadrul fluxului de bunuri si informatii de-a lungul lantului valoric prin eliminarea elementelor intermediare inutile si a activitatilor logistice dublate, ca si armonizarea capacitatii sub-proceselor.
3) Folosirea de sisteme IT moderne din moment ce schimbul rapid de informatii si planificarea integrata intr-o retea complexa nu se pot realiza decat prin intermediul unor softuri corespunzatoare.
Scopul acestor concepte este evitarea situatiilor out-of-stock in special si reducerea in acelasi timp a stocurilor pentru toti jucatorii implicati in acel lant.
O conditie cruciala pentru obtinerea unui management eficient al SC este integrarea informatiilor. De aceea, acum, subiectul SCM este discutat numai punandu-se accentul pe sisteme IT.
Desi in cadrul marilor companii a fost creata o baza de date cuprinzatoare folosind sisteme Enterprise Resourse Planning (ERP), acum se practica implementarea unui Advanced Planning System (APS), cu interfata pentru ERP, asta cel putin pe segmentul de supply-chain. In prezent, cel mai mare accent se pune pe prognozarea cererii clientilor si pe planificarea capacitatii pentru fiecare nivel din retea. De exemplu, sistemele E-commerce cu portale comerciale sau e-procurement. Din aceasta cauza, aspectul IT al SCM este privit des ca fiind e-business.
 
11.6 Externalizarea logisticii
Un alt exemplu de cooperare cross-corporativa in cadrul lantului logistic este externalizarea catre furnizori de servicii a unor arii logistice. Ideea de baza este transferul functiilor cu valoare adaugata catre parteneri externi cu scopul de a reduce complexitatea proceselor interne cu valoare adaugata prin reducerea inaltimii pe verticala a productiei si prin concentrarea in acelasi timp asupra nucleelor proprii de competenta.
De obicei, aceasta masura imbunatateste stadiul costurilor si creste competitivitatea companiei care a externalizat.
Dupa externalizarea functiilor logistice in general, numai serviciile logistice efectuate sunt facturate, ceea ce transforma costurile din fixe in variabile. Acesta este un avantaj in special in perioadele de cadere a activitatii sau a pietei. De asemenea, se poate spune ca pretul comenzilor externe este sub cel al serviciilor logistice efectuate in-house, din moment ce functiile externalizate sunt centrele de competenta ale furnizorului de servicii logistice. Mai mult, furnizorul poate realiza sinergii prin deservirea unui grup de clienti care ar trebui sa fie cat mai omogen posibil.
Deoarece nu se fac investitii in ariile externalizate, riscul investitional este si el redus.
Fig. 11.6 Criterii de evaluare a externalizarii logistice
Transportatorii si companiile de expeditii au trecut la dezvoltarea de solutii logistice pentru clientii lor si astfel s-au transformat in furnizori de servicii logistice.
 
12 E-Logistics
In era comunicarii comerciale electronice, industriasii si furnizorii de servicii logistice trebuie sa fie pregatiti sa se adapteze la orice. E-Business, ca modalitate de derulare a afacerilor, este o notiune prezenta pe piata de ceva vreme. Datorita raspandirii globale a internetului, e-business a capatat noi dimensiuni si nu mai este un serviciu disponibil doar pentru corporatiile mari, ci si pentru companiile medii, si astfel este permisa aparitia modelelor noi de afaceri in care este inclus si clientul final. Chiar si in cadrul administratiilor publice comunicarea virtuala a devenit o optiune in ceea ce priveste relatia cu companiile (e-administration).
Administrarea electronica a tuturor acestor relatii este descrisa in literatura ca fiind e-business. Cu toate acestea, este important ca procesele de afaceri realizate de catre companii sa fie atent analizate. De exemplu, B2B, B2C si B2A sunt considerate e-business doar pentru ca aspectul electronic este esential in aceasta relatie.
E-business se poate clasifica in functie de diferitele ramuri industriale unde se aplica, pe arii functionale si sub-functiile corespunzatoare.

Termenul e-logistics
E-logistics reprezinta planificarea strategica si dezvoltarea tuturor sistemelor si proceselor logistice necesare pentru realizarea tranzactiilor electronice si configurarea aspectelor administrativ si operativ in ceea ce priveste manipularea fizica.
Cele mai importante cerinte privind un pachet de baza de informatii pe care e-logistics trebuie sa le indeplineasca includ:
• transmiterea imediata a informatiilor referitoare la disponibilitatea produselor;
• receptionarea automata a comenzilor de la web-shop/magazin si transferul acestora catre Warehouse Control System (WCS);
• generarea automata a comenzilor de picuire;
• transmiterea catre transportator a informatiilor de expeditie;
• optiunea de a-l informa pe cel care a facut comanda cu privire la stadiul comenzii atat in depozit, cat si pe parcursul transportului;
• aviz cu informatiile de expeditie pentru destinatar.
 
Managementul produselor returnate
Din punctul de vedere al cumparatorului, succesul unui magazin online nu este dat doar de comandarea simpla, disponibilitatea produselor si livrarea rapida, ci si, intr-o mare masura, si de posibilitatea de a returna produsul, fara probleme. Pentru retailul pe internet, aceasta pare sa fie una dintre conditiile cele mai importante pentru cresterea loialitatii clientilor.
Cu cat gama de produse este mai variata, cu atat depozitarea  pune mai multe probleme. Daca livrarea este prea scumpa, cu atat acceptarea clientilor scade.
Conceptele logisticii moderne sunt una dintre cele mai mari provocari carora trebuie sa le faca fata economia. Managementul parteneriatelor pentru obtinerea de valoare adaugata continua sa devina din ce in ce mai complex. Chiar si in e-logistics, se dovedeste adevarata afirmatia cum ca logistica este calcaiul lui Ahile.

Comentarii (0)




Au mai ramas 1000 caractere

Comentariile vor fi publicate doar după moderarea acestora de către redactori. Nu vor fi publicate comentariile care conţin injurii, un limbaj licenţios, instigare la încălcarea legii, la violenţă sau la ură, precum şi acuzaţii fără acoperire. De asemenea, pentru o mai bună comunicare, vă rugăm să oferiţi o adresă de mail validă. Vă mulţumim!
Cancel or